Există o legătură genetică între riscul de schizofrenie și suprafața creierului?

Schizofrenia este o tulburare severă, care afectează aproximativ una din o sută de persoane din întreaga lume. Nimeni nu știe exact de ce unii oameni dezvoltă schizofrenie, dar se știe că o combinație de factori biologici și de mediu contribuie la apariția bolii. Totuși, studiile au arătat că factorii genetici influențează cel mai mult riscul de a dezvolta schizofrenie.

Cu toate acestea, oamenii de știință s-au întrebat dacă aceleași gene care influențează riscul de a dezvolta schizofrenie afectează, de asemenea, caracteristicile biologice ale creierului? Potrivit unui nou studiu, există într-adevăr o asociere genetică între riscul de schizofrenie și suprafața creierului.

• Singurătatea este benefică pentru sănătate, însă cu o condiție, arată un studiu
• Cercetătorii chinezi au dezvoltat un cip inspirat de furnicile de deșert

„Rezultatele studiului demonstrează că un grup de gene care contribuie la riscul de schizofrenie afectează, de asemenea, grosimea și dimensiunea suprafeței creierului”, spune Weiqiu Cheng, de la Centrul norvegian pentru cercetarea tulburărilor mintale, NORMENT.

Noi date despre creierul persoanelor cu schizofrenie

Suprafața creierului este stratul cel mai exterior al creierului. Acest strat se numește cortex cerebral, construit în principal din materie cenușie. Acesta este alcătuit din aproximativ 20 de miliarde de celule nervoase care sunt strâns legate între ele. Această zonă este implicată într-o multitudine de funcții cerebrale, cum ar fi emoțiile și raționamentul.

Imaginați-vă creierul nostru ca o foaie de hârtie încrețită într-o minge. Când vorbim despre grosimea suprafeței creierului, ne referim la grosimea foii în sine. Mărimea suprafeței creierului este suprafața foii, care este aceeași, indiferent dacă foaia este întinsă în plan sau îndoită.

Astfel, aceste caracteristici ale creierului par să fie influențate de un grup de gene care contribuie, de asemenea, la riscul de schizofrenie.

„În studiile anterioare, cercetătorii au constatat că pacienții cu schizofrenie prezintă diferențe semnificative în ceea ce privește grosimea și dimensiunea suprafeței creierului, în comparație cu persoanele sănătoase. Studiul nostru ar putea oferi informații biologice cu privire la aceste constatări”, spune Cheng.

La ce ne referim când vorbim despre grosimea și dimensiunea suprafeței creierului?

De mult timp, cercetătorii au încercat să afle dacă există așa-numiți biomarkeri pentru tulburările mintale, cum ar fi schizofrenia. Un biomarker pentru schizofrenie ar însemna că am putea determina riscul de schizofrenie al unei persoane pe baza uneia sau mai multor caracteristici biologice măsurabile.

„Grosimea și dimensiunea suprafeței creierului pot fi astfel de biomarkeri. Constatările pot marca un mic pas spre acest demers. Suprapunerea genetică pe care am descoperit-o ne ajută să înțelegem relația genetică dintre schizofrenie, grosime și dimensiunea suprafeței creierului. Acest lucru poate deschide calea pentru viitoarele studii ale schizofreniei”, subliniază Cheng.

În plus, studiul NORMENT este primul care a reușit să demonstreze suprapunerea genetică. În cadrul cercetării, cercetătorii au analizat genele a peste 40.000 de persoane cu schizofrenie și a aproape 65.000 de persoane sănătoase, prin intermediul unor baze de date europene de mari dimensiuni. Așa au dovedit legătura genetică.

Grosimea și dimensiunea suprafeței creierului pot fi biomarkeri promițători

Cercetătorul Dennis van der Meer lucrează, de asemenea, la NORMENT. El a publicat recent un studiu în Science Advance, în care analizează un alt parametru, și anume plierea cortexului cerebral, măsurată prin adâncimea sulcală.

Pentru a explica ce înseamnă adâncimea sulcală, trebuie să ne întoarcem la exemplul în care privim creierul ca pe o foaie de hârtie. Atunci când vom încreți foaia ca pe o minge, vor exista unele pliuri și lovituri. Adâncimea sulcală este adâncimea diferitelor pliuri și umflături ale mingii, notează Technology Networks.

„În mod surprinzător, puțini cercetători au analizat acest parametru până acum”, spune van der Meer. El și colegii săi au descoperit că adâncimea sulcală este determinată în mare măsură de genele noastre.

„Am aflat deja că unele dintre aceste gene sunt implicate și în tulburări cerebrale, inclusiv în schizofrenie. Acest lucru indică faptul că această trăsătură cerebrală insuficient investigată poate oferi multe piste cu privire la modul în care apar aceste tulburări.”

Pacienții cu schizofrenie variază în ceea ce privește simptomele și evoluția bolii

În prezent, diagnosticul de schizofrenie este pus pe baza unor interviuri și chestionare sistematice.

„Schizofrenia este o tulburare mintală foarte eterogenă. Acest lucru înseamnă că pacienții cu schizofrenie variază foarte mult în ceea ce privește simptomele, evoluția bolii și rezultatele”, spune Cheng. Persoanele cu schizofrenie suferă, de asemenea, de o prevalență crescută a altor tulburări mintale.

„Prin urmare, metodele de diagnosticare din prezent sunt solicitante și durează mult timp. Dacă, pe de altă parte, diagnosticul poate fi formulat pe baza unui biomarker, legat, de exemplu, de creier sau de gene, atunci este mai obiectiv și mai ușor de recunoscut”, explică Weiqiu Cheng.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Cercetătorii susțin că tot mai multe cazuri de schizofrenie sunt asociate cu marijuana

Îngrijirea nu poate învinge natura în cazul schizofreniei. Cercetătorii au descoperit că totul începe in uter

Un studiu a descoperit variantele genetice legate de apariția schizofreniei

Combinaţia dintre radioterapie şi un medicament împotriva schizofreniei, eficientă împotriva tumorilor cerebrale